Schimbare majora. Sau cum am ajuns la 35 de ani.

0 0
Read Time:2 Minute, 44 Second

Cum am ajuns la 35 de ani sa le iau apărarea naziștilor și fascistilor în discuțiile pe care le am în viata de zi cu zi sau online. În primul rand trebuie sa mărturisesc ca acum 15 opțiunile mele politice erau radical diferite, eram un mic antifascist, cam bețiv și cam anost în comportament și un pic cam delasator in opinii și convingeri. Bineînțeles în timpul ala aveam și prieteni de dreapta dar asta nu mi se părea ceva ciudat. Amenințător de anost pana acum. Marea schimbare a venit odata cu începerea deselor mele deplasări sub diferite motive prin vestul Europei, contactul cu oamenii de acolo a avut un impact hotărâtor în privința formarii a ceea ce mai târziu eu ii voi spune a doua naștere. Nu sunt sectant doar ca pentru mine realizarea faptului ca pana în acel moment tot ce credeam era fals a fost ca și cum as fi fost un om nou. Practic atunci când am realizat de fapt ca toate convingerile mele pe care le credeam radicale erau de fapt politica statelor de drept și a marii finanțe, m-am pus la somn un om de stânga iar atunci când m-am trezit am realizat ca singurii oameni care au încercat sa schimbe cu adevărat mersul lucrurilor în secolul nostru au fost blamați, hăituiți, judecați, executați și pentru totdeauna excomunicati din rasa omeneasca pentru simplul motiv ca știau și se opuneau la ceea ce se întâmplă atunci și ce se întâmplă acum. Acum doar ca nu exista opoziție în afara de cea personala, a diferiților indivizi. Doar ca… Putini oameni, chiar și cei de dreapta realizează ca nu mai este nimic de salvat în lumea asta și ca micile insule de fericire și escapism(religia, familia, natura) mai exista doar ca fond general și pot foarte bine sa fie ori interzise public fără prea mare tamtam (vezi legile covid și biserica ortodoxa) ori asa zisele familii tradiționale care de fapt sunt produsul capitalismului american(în aceeași maniera în care coca cola a creat mos crăciunul), sau nu în ultimul rand a oamenilor care încă mai au impresia ca exista locuri sălbatice care merita sa fie salvate. Sa fim bine înțeleși, nu condamn religia majoritara și practicata de oameni, nu condamn căsătoriile și în nici un caz nu condamn dragostea pentru natura, ceea ce vreau sa spun e ca asta ar trebui sa fie doar începutul, baza pentru acțiunile fiecăruia dintre noi și nu starea sau lucrurile de care trebuie sa ne cramponam pentru totdeauna. Oamenii, societatea, starea de fapt pe care ne-o dorim trebuie pusa în aplicare în fiecare zi dacă vrem cu adevărat ca ea sa existe, nu sa stam aplecați fiecare la casele lui în ceea ce numesc eu complezenta, pentru ca a fi complezent/conformist cu secolul nostru înseamnă de fapt trădare a spiritului pe care toți îl avem doar ca nu am ajuns în punctul în care el sa se manifeste în totalitatea sa. Pentru ca da, secolul nostru este în mare parte o bătălie pentru salvarea sufletelor care încă spera într-o lume mai buna, nicidecum o salvare a status quo-ului amrrican conservator. Fie iertata vorba, la dracu cu familia lor consumerista și cu societatea lor de oameni de salon, înainte cu contrarevolutia.

Valeriu Gafencu
Happy
Happy
0 %
Sad
Sad
0 %
Excited
Excited
0 %
Sleepy
Sleepy
0 %
Angry
Angry
0 %
Surprise
Surprise
0 %