PRIVELIŞTI DIN VIAŢA PUBLICĂ ROMÂNEASCA – fragment din „Pentru legionari” de Corneliu Zelea Codreanu

0 0
Read Time:3 Minute, 54 Second

PRIVELIŞTI DIN VIAŢA PUBLICĂ ROMÂNEASCĂ
În cele ce urmează înfăţişez în câteva linii aspectul general al vieţii noastre publice în
mijlocul şi în contra căreia se înfiripa organizaţia „Arhanghelul Mihail”.
Guvernul Averescu căzuse de vreo lună. La 7 iulie 1927 au venit liberalii. Au făcut
alegeri noi. Ca de obicei guvernul a avut majoritate. Totuşi el avea de înfrânt, prin
orice mijloace, marele curent popular născut în jurul Partidului naţional-ţărănesc.
Biata masă a poporului român alerga de la partid la partid, de la promisiune la
promisiune, legându-şi de fiecare, cu credinţa ei seculară, cele mai curate nădejdi,
dar întorcându-se înşelată şi amărâtă, cu toate speranţele zdrobite, când de la unul,
când de la altul. Aceasta, până când va înţelege odată, că a intrat în mâna unor cete
puse pe câştig şi pe pradă.
Erau trei partide mai mari: liberal, averescan şi naţional ţărănesc. Pe lângă ele şi
altele mai mici.
În fond, nu exista între ele nici o deosebire. Numai formele şi interesele personale le
deosebeau. Acelaşi lucru sub alte forme. Nu aveau nici măcar justificarea unor păreri
deosebite.
Singurul lor mobil sufletesc adevărat era: religia interesului personal, pe deasupra
oricăror dureri ale ţării şi a oricăror interese ale neamului.
De aceea spectacolul luptelor politice era dezgustător. Fuga după bani, după situaţii
personale, după avere şi plăceri, după pradă, dădea un aspect de duşmănie
neasemuită, acestor lupte. Partidele apăreau ca adevărate cete organizate care se
învrăjbeau, se mâncau şi se luptau unele cu altele pentru pradă.
Numai lupta pentru neam sau pentru orice ideal, care depăşeşte interesul, egoismul
şi poftele personale, este blândă, cuviincioasă, nobilă şi fără dezlănţuire oarbă de
patimi. În ea poate fi pasiune, dar nu patimă oarbă şi josnică.
Aspectul de vrăjmăşie şi de josnicie al acestor lupte putea fi o dovadă suficientă, că
ele nu se dădeau în lumea unui ideal înalt şi sfânt şi nici în aceea a principiilor, ci în
adâncul cel mai trist al celor mai neruşinate interese personale.
Lumea politicienilor trăieşte în lux şi în petreceri scandaloase, în imoralitatea cea mai
dezgustătoare, pe spinarea unei ţări din ce în ce mai demoralizată. Cine să se mai
ocupe de nevoile ei?
Politicienii aceştia cu familiile şi cu agenţii lor, au nevoie de bani. Bani pentru
petrecere, bani pentru a-şi întreţine clientela politică, bani pentru voturi, bani pentru
cumpărarea de conştiinţe omeneşti. Rând pe rând, cetele lor se vor năpusti şi vor
spolia ţara. Aceasta va însemna, în ultimă analiză, guvernarea ei, opera de
guvernare. Vor secătui bugetele statului, ale prefecturilor, primăriilor.
Se vor înfige ca nişte căpuşi în consiliile de administraţie ale tuturor întreprinderilor,
de unde vor încasa tantieme, de zeci de milioane, fără nici o muncă, din sudoarea şi
din sângele muncitorului istovit.
Vor fi încadraţi în consiliile bancherilor jidani, de unde vor primi jetoane, de alte
milioane şi zeci de milioane, ca preţ al vânzării lor de neam.
Vor da naştere la afaceri scandaloase care vor îngrozi lumea. Corupţia se va întinde
în viaţa publică a ţării ca o plagă, de la cel mai umil slujbaş şi până la miniştri. Se vor
vinde oricui. Oricine va avea bani, va putea să-i cumpere pe aceşti monştri şi prin ei
ţara întreagă.
De aceea, când ţara stoarsă nu va mai putea să le dea bani, vor ceda consorţiilor de
bancheri străini, rând pe rând, bogăţiile pământului şi cu ele şi independenţa noastră
naţională.
O adevărată pletoră de oameni de afaceri se va întinde ca o pânză peste toată
România, care nu vor mai munci, care nu vor mai produce nimic, ci vor suge vlaga
ţării.
Acesta este politicianismul.

Jos, se vor întinde: mizeria, demoralizarea şi deznădejdea. Vor muri copiii cu zecile
de mii, seceraţi de boli şi de mizerii, slăbindu-se astfel puterea de rezistenţă a
neamului în lupta pe care o duce singur în contra poporului jidănesc organizat şi
susţinut de politicianismul înstrăinat şi de tot aparatul de stat.
Cei câţiva oameni politici cinstiţi, câteva zeci, poate chiar conducători de partide, nu
vor mai putea face nimic. Vor fi nişte biete marionete în mâna presei jidăneşti, a
bancherilor jidani sau străini şi a propriilor lor politicieni.
Această batjocură, această demoralizare, această infecţie, va fi susţinută, pas cu
pas, de toată falanga jidănească, interesată la distrugerea noastră, pentru a ne lua
locul în această ţară şi a ne fura bogăţiile. Prin presa ei, care a uzurpat rolul presei
româneşti, prin sute de fiţuici imunde, printr-o literatură atee şi imorală, prin
cinematografe şi teatre provocatoare la desfrâu, prin bănci, Jidanii au devenit stăpâni
în ţara noastră.
Cine să se opună? Astăzi când ei sunt pregătitorii dezastrului şi apariţia lor e
semnalul morţii noastre naţionale, cine să le apară în faţă?

wp-1579352524213.jpg

Happy
Happy
0 %
Sad
Sad
0 %
Excited
Excited
0 %
Sleepy
Sleepy
0 %
Angry
Angry
0 %
Surprise
Surprise
0 %

Average Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
0%
2 Star
0%
1 Star
0%

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *